meningococ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală, epidemică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din
fr. méningocoque.meningococ (Dicționar de neologisme, 1986)MENINGOCÓC s.m. Microb care provoacă meningita. [< fr.
méningocoque].
meningococ (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENINGOCÓC s. m. microb patogen al meningitei cerebrospinale. (< fr.
méningocoque)
meningococ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meningocóc s. m.,
pl. meningocóci