irosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IROSÍ, irosesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦
Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. –
Cf. a fierosi.irosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. –
Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la
afierosi „a risipi”, cu pierderea lui
a- ca în
(a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui
f-, prin intermediul unei faze
h-, este normală în fața lui
i, cf. fi ›
hi, fier ›
hier, fireș ›
hireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR și Scriban) pleacă de la
ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai puțin, formal și semantic.
Der. propusă de Tiktin, de la
ierosi „a consacra” ‹
ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la
afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulație populară. –
Der. (f)iroseală, s. f. (risipă).
irosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. irosésc, imperf. 3
sg. iroseá; conj. prez. 3
să iroseáscăirosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IROSÍ, irosesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦
Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. —
Cf. a fierosi.irosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)irosì v. Mold. V.
firosì: vaca ’mi irosia ogrinjii din căruță CR.