bursuc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bursúc (bursúci), s. m. –
1. Viezure (Meles taxus). –
2. Leneș, trîndav. –
3. Copil. –
Mr.,
megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254),
cf. bg.,
rus. barsuk, mag.,
pol.,
rut. borsuk. –
Der. bursucă, s. f. (plantă, Bartsia alpina);
bursuca (
var. bursuci, îmbursuca),
vb. (a încreți);
bursoacă, s. f. (plantă, Setaria glauca);
bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich,
Fremdw., 78 și
Wander., 12,
pol.,
rut. provin din
rom.