melestui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊
Fig. A bate tare pe cineva. –
Magh. melleszteni.melestui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din
magh. mállaszt.melestui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (
Trans.) A da cu parul.
Mag. melleszteni (Densusianu,
GS, I, 352; Drăganu,
Dacor., III, 721; Candrea). –
Der. melesteu, s. n. (
Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un
mag. *
mellesztő, paralel cu
menesztő „băț”, din
melleszteni și
tő „băț” (după Cihac, II, 192, din
sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din
sl. mlĕti „a măcina”).
melestui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)melestuí, -esc, vb. tranz. –
1. A fărâmița, a zdrobi.
2. A stâlci in bătaie.
3. A amesteca. – Din magh. mállaszt (MDA).
melestui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melestuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. melestuiésc, imperf. 3
sg. melestuiá; conj. prez. 3
să melestuiáscă