melesteu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MELESTÉU, melesteie, s. n. (
Reg.) Făcăleț. –
Magh. mállasztó.melesteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELESTÉU, melesteie, s. n. (
Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din
melestui (derivat regresiv).
melesteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melestéu (
reg.)
s. n.,
art. melestéul; pl. melestéiemelesteu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].
melesteŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)melestéŭ n., pl.
eĭe (cp. cu
melestuĭesc și cu ung.
menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722).
Nord. Făcăleț.