bursuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦
Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din
tc. borsuk.bursuc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bursúc (bursúci), s. m. –
1. Viezure (Meles taxus). –
2. Leneș, trîndav. –
3. Copil. –
Mr.,
megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254),
cf. bg.,
rus. barsuk, mag.,
pol.,
rut. borsuk. –
Der. bursucă, s. f. (plantă, Bartsia alpina);
bursuca (
var. bursuci, îmbursuca),
vb. (a încreți);
bursoacă, s. f. (plantă, Setaria glauca);
bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich,
Fremdw., 78 și
Wander., 12,
pol.,
rut. provin din
rom.bursuc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURSÚC, bursuci, s. m. Viezure. ♦
Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. –
Tc. borsuk.bursuc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) bursúc m. (cuv. de orig. got. din răd.
*burzu, de unde vine și rom.
brusture și ung.
borz, bursuc, pol. rut. bg.
borsuk, rus.
borsúk, animal din centrul Eŭropeĭ. Înț. pmt. e „țepoș, zbîrlit”. V.
borș, borz, bărzoĭ, bursoacă, burzuluĭesc).
Est. Vĭezure.
Fig. Om scund și îndesat (bondoc). V.
zbîrlit.bursuc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) bursúc (mă), a -
á v. refl. (d.
bursuc 1).
Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.
bursuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bursúc (viezure)
s. m.,
pl. bursúcibursuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bursuc m.
1. mic animal carnivor din al cărui păr se fac pensule și perii, se vânează pentru blana-i cenușie și pentru grăsimea lui
(Ursus meles); 2. om bondoc, copil gros (!) și mărunt;
3. somnoros ca bursucul și bozumflat (adică sburlit ca perii bursucului). [Turc. BORSUK].
bursuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦
Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. — Din
tc. borsuk.