melegar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELEGÁR1, melegare, s. n. (
Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din
magh. melegágy.melegar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELEGÁR2, melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. –
Et. nec.melegar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)melegár (melegáre), s. n. – (
Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt.
Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi,
Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu
bălegar.melegar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)melegár, -uri, s.n. – Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. Termen atestat în Trans., Banat, Crișana și Maram. (ALR 1956: 188). – Din magh. melegágy.
melegar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melegár (
reg.)
s. n.,
pl. melegáre