măreție - explicat in DEX

măreție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂREȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast¹. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie.

măreție (Dicționaru limbii românești, 1939)
mărețíe f. (d. măreț). Calitatea de a fi măreț: măreția măriĭ înfuriate, măreția domniiĭ unuĭ rege. Rar. Mîndrie, trufie.

măreție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mărețíe s. f., art. mărețía, g.-d. mărețíi, art. mărețíei

măreție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
măreție f. caracterul și starea celor mărețe: tot a apei, a pustiei și a nopții măreție EM.