mareșal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊
Mareșalul curții (regale) sau
mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană.
2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din
fr. maréchal.