marțian - explicat in DEX

marțian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ti-an] – Din fr. martien.

marțian (Dicționar de neologisme, 1986)
MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].

marțian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)

marțian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MARȚIAN, Iulian (Iuliu) (1867-1937, n. Mintiu, jud. Bistrița-Năsăud), istoric român. M. de onoare al Acad. (1933). A descoperit manuscrisul miscelaneu, cunoscut sub numele „Codicele Marțian”. Lucrări privind săpăturile arheologice din Transilvania („Repertoriu arheologic pentru Transilvania”).

marțian (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
marțián, s.n. – v. mărțișor.

marțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
marțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiánă, pl. marțiéne

marțian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Marțian (Dumitru) m. economist și întemeietorul statisticei în România (1829-1865).