măr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine
(Malus domestica). ◊
Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente
(Malus sylvestris). ◊
Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit.
2. Compus:
mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf
(Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. –
Lat. melus.