marabut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARABÚT s. m. v. marabu.marabut (Dicționar de neologisme, 1986)MARABÚT s.m. v.
marabu.
marabut (Dicționaru limbii românești, 1939)*marabút m. (fr.
marabout, d. pg.
marabuto, care vine d. ar.
marabath, evlavios, d.
rabath, a fi tare,
rabatha, a lega). Preut [!] musulman de un caracter ascetic (V.
hoge). Un fel de barză din Africa și India. (Supt [!] aripele lui se află niște pene fine întrebuințate odinioară la pălăriile femeĭeștĭ).
marabut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marabut m. pasăre din India ale cării pene frumoase servă a orna pălăriile femeiești.