marșrută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.marșrută (Dicționar de neologisme, 1986)MARȘRÚTĂ s.f. v.
marșrut.
marșrută (Dicționaru limbii românești, 1939)*marșrútă f., pl.
e, și (maĭ des)
marșút n., pl.
urĭ (germ.
marsch-rute, d. fr.
marche, mers, și
route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaĭe în care se înseamnă [!] încărcătura unuĭ vagon.