marșrut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc.
2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar.
3. (
Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [
Var.:
marșrútă s. f.] – Din
rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.marșrut (Dicționar de neologisme, 1986)MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar.
2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații.
3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var.
marșrută s.f. / cf. rus.
marșrut, germ.
Marschroute, fr.
marcheroute <
marcher – a merge,
route – drum].
marșrut (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARȘRÚT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. (< rus.
marșrut, fr.
marcheroute, germ.
Marschrout)
marșrut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!marșrút (mar-șrut/marș-rut) s. n.,
pl. marșrúte