marșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARȘÁ, marșez, vb. I.
Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din
fr. marche, germ. Marsch.marșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr.
marcher)
marșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*marșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
marșeáză