mănușă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mănúșă (mănúși), s. f. –
1. Îmbrăcăminte pentru mîini. –
2. Toartă, mîner. –
3. Coadă de unealtă. –
4. Clanță, ivăr. –
5. Snop, mănunchi de cînepă. –
6. Fiare (pentru deținuți). –
Var. mînușe. De la
mînă, cu
suf. dim. -
uș; sing. s-a reconstituit după
pl. mănuși. –
Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși);
mănușat (
var. înmănușat),
adj. (cu mănuși);
mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși);
înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși).