mănușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊
Expr. A umbla (sau
a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva).
A arunca (cuiva)
mănușa = a provoca (pe cineva) la duel;
p. gener. a provoca (pe cineva).
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel;
p. gener. a primi provocarea (cuiva).
2. (
Pop.) Mănunchi (
1).
3. (
Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦
P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [
Var.:
mânúșă s. f.] –
Mână +
suf. -ușă.mănușă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mănúșă (mănúși), s. f. –
1. Îmbrăcăminte pentru mîini. –
2. Toartă, mîner. –
3. Coadă de unealtă. –
4. Clanță, ivăr. –
5. Snop, mănunchi de cînepă. –
6. Fiare (pentru deținuți). –
Var. mînușe. De la
mînă, cu
suf. dim. -
uș; sing. s-a reconstituit după
pl. mănuși. –
Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși);
mănușat (
var. înmănușat),
adj. (cu mănuși);
mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși);
înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși).
mănușă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mănușă, mănuși s. f. (intl.) cătușă.
mănușă (Dicționaru limbii românești, 1939)mănúșă f., pl.
ĭ (dim. d.
mînă, saŭ d. lat.
manucia, pl. d.
manucium, mănușă, d.
manus, mînă). Îmbrăcăminte a mîniĭ și a fie-căruĭ deget în parte și care se întinde pînă la încheĭetura pumnuluĭ saŭ puțin maĭ mult saŭ (cum poartă damele la bal) pînă dincolo de cot. Cătușĭ de mînă. Fascicul, mănuchĭ [!], chită, legătură (de in, de cînepă).
A arunca cuĭva mănușa (după obiceĭu cavalerilor din evu mediŭ), a-l sfida, a-l provoca la duel.
A rîdica mînușa, a răspunde la o sfidare, a primi o provocare. – Și
mî- (nord), ĭar în Munt. est
mî- și
mu-.mănușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mănúșă s. f.,
art. mănúșa, g.-d. art. mănúșii; pl. mănúși