manuscris - explicat in DEX



manuscris (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).

manuscris (Dicționar de neologisme, 1986)
MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris].

manuscris (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

manuscris (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
manuscrís (manuscríse), s. n. – Text scris de mînă. – Var. (înv.) manuscript. Format după fr. manuscrit încrucișat cu scris, participiul lui a scrie.

manuscris (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MANUSCRÍS (‹ manuscript, după scris; {s} lat. manus „mână” + scriptus „scris”) s. n. 1. Denumire generală pentru orice text scris de mână. Semnificația cea mai importantă este aceea de carte veche scrisă sau copiată înainte de apariția tiparului. Cele mai vechi m. au fost scrise pe papirus; din sec. 3+4, au fost strânse în codexuri. Principalele centre de scriere și copiere au fost mănăstirile, unde, treptat, scrierea și decorarea acestor m. cu miniaturi și litere aurite a devenit o adevărată artă. Sin. manuscript. 2. Prima formă autografă sau dactilografiată (procesată)a unei lucrări pregătite pentru publicare. ◊ Loc. În manuscris = în formă netipărită.

manuscris (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!manuscrís1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrísă, pl. manuscríse

manuscris (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!manuscrís2 (-nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscríse; abr. ms.

manuscris (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă.

Alte cuvinte din DEX

MANUSCRIPT MANUSAT MANUSARIE « »MANUSER MANUSICA MANUSITA