mănușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊
Expr. A umbla (sau
a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva).
A arunca (cuiva)
mănușa = a provoca (pe cineva) la duel;
p. gener. a provoca (pe cineva).
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel;
p. gener. a primi provocarea (cuiva).
2. (
Pop.) Mănunchi (
1).
3. (
Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦
P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [
Var.:
mânúșă s. f.] –
Mână +
suf. -ușă.