mănușar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNUȘÁR, (
1)
mănușari, s. m., (
2)
mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (
1); fabricant sau negustor de mănuși.
2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [
Var.: (
1)
mânușár s. m.] –
Mănușă +
suf. -ar.