magic - explicat in DEX



magic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

magic (Dicționar de neologisme, 1986)
MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ◊ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus].

magic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MÁGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. ♦ baghetă ~ă = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ◊ ochi~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus)

magic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MÁGIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult. ◊ (MAT.) Pătrat m. = tablou ale cărui căsuțe conțin numere care dau aceeași sumă pe fiecare rând, coloană și diagonală. ◊ Lanternă m. v. lanternă. (FIZ.) Număr m. = număr de protoni sau de neutroni ce conferă nucleului (care îi conține) o stabilitate deosebită. (LIT.) Realism m. = formă modernă de ficțiune literară în care realul se juxtapune fantasticului, visului, mitului, basmului etc. (ex. J.L. Borges, G. Garcia Márquez, M. Bontenpelli, I. Calvino, G. Grass, H. Alain-Fournier). 2. Fig. Fermecător, încântător; feeric.

magic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mágic, -ă adj. (lat. mágicus, vgr. magikós). Relativ la magie. Fig. Miraculos, care produce efecte supranaturale: puterea magică a arteĭ. Lanterna magică, V. lanternă. Adv. În mod magic.

magic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mágic adj. m., pl. mágici; f. mágică, pl. mágice

magic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
magic a. 1. ce ține de magie; 2. fig. care încântă, care amăgește: efect magic.