mag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mag (mági), s. m. –
1. Magician. –
2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. –
Mr. mag. Ngr. μάγος,
cf. bg. mag; și, în parte, din
lat. magus. –
Der. magie (
var. înv. maghie),
s. f., din
lat. magia, gr. μαγεία, (
sec. XVII) și, modern, din
it. maggia, fr. magie; magic, adj., din
fr. magique; maghicesc, adj. (
înv., magic).