magician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGICIÁN, -Ă, magicieni, -e, s. m. și
f. Persoană care practică magia. ♦
Fig. Artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. magicien.magician (Dicționar de neologisme, 1986)MAGICIÁN, -Ă s.m. și f. Practicant al magiei; vrăjitor. ♦ (
Fig.) Artist desăvârșit. [Pron.
-ci-an. / cf. fr.
magicien].
magician (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGICIÁN, -Ă s. m. f. 1. practicant al magiei; vrăjitor. 2. (fig.) artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. (< fr.
magicien)
magician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magicián (-ci-an) s. m.,
pl. magiciéni (-ci-eni)