maghiarizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s. f. Faptul de
a (se) maghiariza. –
V. maghiariza.maghiarizare (Dicționar de neologisme, 1986)MAGHIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [<
maghiariza].
maghiarizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maghiarizáre (-ghia-) s. f.,
g.-d. art. maghiarizắrii; pl. maghiarizắri