lucrătură - explicat in DEX

lucrătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură.

lucrătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lucrătură, lucrături s. f. intrigă, uneltire (îndreptată împotriva cuiva)

lucrătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
lucrătúră f., pl. ĭ. Modu de a lucra: după lucrătură se cunoaște maestru.

lucrătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucrătúră (lu-cră-) s. f., g.-d. art. lucrătúrii; pl. lucrătúri

lucrătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare (3). — Lucra + suf. -ătură.