lucitor - explicat in DEX

lucitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor.

lucitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucitór adj. m., pl. lucitóri; f. sg. și pl. lucitoáre

lucitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucitor a. care lucește.

lucitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. — Luci + suf. -tor.