lucrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCRÁT s. n. Faptul de
a lucra. –
V. lucra.lucrat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lucrat, -ă, lucrați, -te adj. (d. persoane) împotriva căreia a uneltit cineva, care este victima unei intrigi.
lucrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lucrát (lu-crat) s. n.lucrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCRÁT s. n. Faptul de
a lucra. —
V. lucra.