lucrare - explicat in DEX

lucrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCRÁRE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

lucrare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lucrare, lucrări s. f. (intl.) acțiune pusă la cale împotriva unei persoane.

lucrare (Dicționaru limbii românești, 1939)
lucráre f. Acțiunea de a lucra: lucrarea pămîntuluĭ (agricultura). Acțiune, muncă: lucrarea omuluĭ, a mințiĭ, a mașinilor, a unuĭ medicament. Operă, lucru făcut (un pod, o carte): a face o lucrare de valoare. Pl. Discusiunĭ, deliberațiunĭ, deciziunĭ scrise: lucrările unuĭ parlament. Lucrărĭ de artă, lucrărĭ inginereștĭ artistice, ca podurĭ, tunelurĭ, canale ș. a. Lucrărĭ publice, care îĭ interesează pe toțĭ locuitoriĭ statuluĭ și-s făcute și întreținute de ministeru lucrărilor publice, ca drumurile de fer [!]. A fi în lucrare saŭ în lucru, a se executa, a fi pe cale de execuțiune: acel pod era atuncĭ în lucrare.

lucrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucráre (lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrắrii; pl. lucrắri

lucrare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucrare f. acțiunea de a lucra și rezultatul ei: 1. operațiune: lucrarea mașinilor; fig. lucrarea minții; 2. acțiune: lucrarea medicamentului; 3. operă: e o lucrare de valoare; 4. pl. discuțiuni, deliberațiuni: lucrările Camerei; lucrări de artă, construcțiuni ce reclamă cunoștințe speciale, ca poduri, tuneluri, canaluri etc.; lucrări publice, cari interesează pe toți locuitorii unei țări și cari sunt făcute cu cheltueala și sub privegherea Statului.

lucrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCRÁRE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea (a ceva), a pune în practică. ♦ (înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ♦ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). — V. lucra.