lucrător - explicat in DEX

lucrător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

lucrător (Dicționaru limbii românești, 1939)
lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile [!]: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.

lucrător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucrătór (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoáre

lucrător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.

lucrător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. — Lucra + suf. -ător.