lucrător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește.
2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru.
3. (
Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate.
II. S. m. și
f. Persoană care muncește producând bunuri materiale;
p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). –
Lucra +
suf. -ător.