lucrativ - explicat in DEX

lucrativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.

lucrativ (Dicționar de neologisme, 1986)
LUCRATÍV, -Ă adj. Care aduce câștig; rentabil. [Cf. fr. lucratif, lat. lucrativus].

lucrativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil. (< fr. lucratif, lat. lucrativus)

lucrativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lucratív, -ă adj. (lat. lucrativus, d. lucrum, cîștig). Care aduce cîștig, profitabil, rentabil. Adv. În mod lucrativ.

lucrativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucratív (lu-cra-) adj. m., pl. lucratívi; f. lucratívă, pl. lucratíve

lucrativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucrativ a. ce aduce câștig: profesiune lucrativă.

lucrativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. — Din fr. lucratif, lat. lucrativus.