lucrător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește.
2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru.
3. (
Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate.
II. S. m. și
f. Persoană care muncește producând bunuri materiale;
p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). –
Lucra +
suf. -ător.lucrător (Dicționaru limbii românești, 1939)lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ:
om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile [!]:
lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl.
orĭ. Ban. Atelier.
lucrător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lucrătór (lu-cră-) adj. m.,
s. m.,
pl. lucrătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. lucrătoárelucrător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lucrător a. și m. care lucrează:
albine lucrătoare, lucrătorii binalei.lucrător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește.
2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru.
3. (
înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate.
II. S. m. și
f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu);
p. gener. orice om care muncește. —
Lucra +
suf. -ător.