lucios - explicat in DEX

lucios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.

lucios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luciós adj. m., pl. lucióși; f. lucioásă, pl. lucioáse

lucios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucios a. plin de lucire: treceau lucioase umbre de eroi legendari AL.

lucios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. — Luciu + suf. -os.

lucĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
lucĭós, -oásă adj. (d. luciŭ, lucire). Rar. Lucitor.