lucire - explicat in DEX

lucire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. – V. luci.

lucire (Dicționaru limbii românești, 1939)
lucíre f. Strălucire, lucoare.

lucire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucíre s. f., g.-d. art. lucírii; pl. lucíri

lucire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucire f. lumină (mare sau mică): luciri de lună AL.

lucire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. — V. luci.