lucios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu.
2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. –
Luciu +
suf. -os.lucios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luciós adj. m.,
pl. lucióși; f. lucioásă, pl. lucioáselucios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lucios a. plin de lucire:
treceau lucioase umbre de eroi legendari AL.
lucios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu.
2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. —
Luciu +
suf. -os.lucĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)lucĭós, -oásă adj. (d.
luciŭ, lucire).
Rar. Lucitor.