locuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. –
V. locui.locuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) în care locuiește cineva, unde sunt oameni. —
V. locui.