locuire - explicat in DEX
locuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCUÍRE s. f. Faptul de
a locui undeva. –
V. locui.locuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locuíre s. f.,
g.-d. art. locuíriilocuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCUÍRE s. f. Faptul de
a locui undeva. —
V. locui.