linguriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
lingură (
I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc.
2. Conținutul unei lingurițe (
1).
3. Compus:
lingurița-zânei = lingura-zânelor. –
Lingură +
suf. -iță.