lingurea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc.
(Cochlearia officinalis). 2. (
Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. –
Lingură +
suf. -ea, -ică.