linguriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
lingură (
I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc.
2. Conținutul unei lingurițe (
1).
3. Compus:
lingurița-zânei = lingura-zânelor. –
Lingură +
suf. -iță.linguriță (Dicționaru limbii românești, 1939)linguríță f., pl.
e. Lingură mică, de care te serveștĭ la ceaĭ, la cafea cu lapte ș. a.
linguriță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LINGURÍȚĂ (‹
lingură)
s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (
1); lingură mică.
2. Lingurița-zânei = ciupercă din familia poliporaceelor, brună-roșiatică, lucioasă, în formă de evantai, care crește vara pe trunchiurile și pe rădăcinile de stejar, mai rar pe alte esențe (
Ganoderma lucidum). Produce putregaiul alb al lemnului.
linguriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linguríță s. f.,
g.-d. art. linguríței; pl. linguríțelinguriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)linguriță f. lingură mică:
linguriță de dulceață.linguriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc.
2. Conținutul unei lingurițe (
1).
3. Compus;
lingurița-zănei = lingura-zânelor. —
Lingură +
suf. -iță.