linguroi - explicat in DEX

linguroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

linguroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).

linguroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lingurói (fam.) s. n., pl. linguroáie

linguroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGURÓI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.