limpeziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMPEZÍȘ, limpezișuri, s. n. (Rar)
1. Întindere de apă limpede.
2. Suprafață de teren netedă, lipsită de vegetație; loc deschis.
3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. –
Limpezi +
suf. -iș.limpeziș (Dicționaru limbii românești, 1939)limpezíș n., pl.
urĭ. Loc limpede, neocupat de copacĭ, de buruĭene saŭ de oamenĭ, ca: o suprafață fără stuf într´un lac cu stuf, o poĭană (luminiș, lucină) ș. a.
limpeziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limpezíș (rar)
s. n.,
pl. limpezíșurilimpeziș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMPEZÍȘ, limpeziș uri, s. n. (Rar)
1. Întindere de apă limpede.
2. Suprafață de teren netedă, lipsită de vegetație; loc deschis.
3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. —
Limpezi +
suf. -iș.