limpeziciune(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LIMPEZICIÚNE,limpeziciuni, s. f. (Rar) Limpezime. – Limpezi + suf. -iciune.
limpeziciune(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) limpeziciúne (rar) s. f., g.-d. art. limpeziciúnii; pl. limpezicíuni
limpeziciune(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LIMPEZICIÚNE,limpeziciuni, s. f. (Rar) Limpezime. — Limpezi + suf. -iciune.
limpezicĭune(Dicționaru limbii românești, 1939) limpezicĭúne f. Rar. Limpiditate.