limpezime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMPEZÍME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune.
2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziș.
3. Claritate, precizie (în ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. –
Limpezi +
suf. -ime.limpezime (Dicționaru limbii românești, 1939)limpezíme f. (d.
limpede). Limpiditate.
limpezime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limpezíme s. f.,
g.-d. art. limpezímii; pl. limpezímilimpezime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limpezime f. starea celor limpezi:
limpezimile de râuri și izvoare AL.
limpezime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMPEZÍME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune.
2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziș.
3. Claritate, precizie (în scris, în exprimare); explicitate. —
Limpezi +
suf. -ime.