limitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMITATÓR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată; limitor.
2. (
Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor. –
Limita +
suf. -tor.limitator (Dicționar de neologisme, 1986)LIMITATÓR s.n. Limitor. [<
limita +
-tor].
limitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIMITATÓR s. n. mecanism, aparat sau dispozitiv care împiedică în mod automat ca o mărime fizică să depășească anumite limite; limitor. (< limita + -tor)
limitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limitatór s. n.,
pl. limitatoárelimitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMITATÓR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată; limitor.
2. (
Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor. —
Limita +
suf. -tor.