limitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire.
2. (
Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. –
V. limita.limitare (Dicționar de neologisme, 1986)LIMITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; mărginire, învecinare. [<
limita].
limitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limitáre s. f.,
g.-d. art. limitắrii; pl. limitắrilimitare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limitare f. acțiunea de a limita: fixare, restricțiune.
limitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire.
2. (
Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. –
V. limita.