limitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMITATÍV, -Ă, limitativi, -e, adj. Care limitează, care restrânge între anumite limite. – Din
fr. limitatif.limitativ (Dicționar de neologisme, 1986)LIMITATÍV, -Ă adj. Care limitează. [Cf. fr.
limitatif].
limitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIMITATÍV, -Ă adj. care limitează; restrictiv. (< fr.
limitatif)
limitativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*limitatív, -ă adj. Care servește la limitat:
dispozițiune limitativă.limitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limitatív adj. m.,
pl. limitatívi; f. limitatívă, pl. limitatívelimitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMITATÍV, -Ă,
limitativi, -e, adj. Care limitează, care restrânge între anumite limite. — Din
fr. limitatif.