limitrof - explicat in DEX

limitrof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

limitrof (Dicționar de neologisme, 1986)
LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ținut, o țară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].

limitrof (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)

limitrof (Dicționaru limbii românești, 1939)
*limitróf, -ă adj. (lat. limitrophus, cuv. ibrid [!] d. lat. limes, limitis, limită, și vgr. trophos, nutritor, d. trépho, nutresc). Vecin, care e la hotar: România e limitrofă cu Rusia.

limitrof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
limitróf (-mi-trof) adj. m., pl. limitrófi; f. limitrófă, pl. limitrófe

limitrof (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
limitrof a. care e pe limita sau pe graniță: țară limitrofă.

limitrof (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. — Din fr. limitrophe.