leucoplazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUCOPLAZÍE, leucoplazii, s. f. (
Med.) Transformare patologică a unei mucoase în țesut cornos de culoare albicioasă. [
Pr.:
le-u-] – Din
fr. leucoplasie.leucoplazie (Dicționar de neologisme, 1986)LEUCOPLAZÍE s.f. (
Biol.) Îngroșare patologică a unei mucoase, având ca rezultat formarea unei pete albicioase-gălbuie; leucoplachie. [< fr.
leucoplasie, cf. gr.
leukos – alb,
plassein – a forma].
leucoplazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEUCOPLAZÍE s. f. îngroșare patologică a unei mucoase, ca rezultat, formarea unei pete albicioase-gălbui. (< fr.
leucoplasie)
leucoplazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!leucoplazíe (le-u-co-pla-) s. f.,
art. leucoplazía, g.-d. art. leucoplazíei; pl. leucoplazíileucoplazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEUCOPLAZÍE, leucoplazii, s. f. (
Med.) Transformare patologică a unei mucoase în țesut comos de culoare albicioasă. [
Pr.:
le-u-] — Din
fr. leucoplasie.