leucoplast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUCOPLÁST, leucoplaste, s. n. Fâșie de țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită la fixarea pansamentelor. [
Pr.:
le-u-. –
Pl. și:
leucoplasturi] – Din
germ. Leukoplast, fr. leucoplaste.leucoplast (Dicționar de neologisme, 1986)LEUCOPLÁST s.n. Țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită pentru a fixa pansamentele aplicate pe răni. [Pl.
-te, -turi. / < germ.
Leukoplast].
leucoplast (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEUCOPLÁST s. n. țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, pentru fixarea pansamentelor sau acoperirea rănilor; emplastru. (< germ.
Leukoplast, fr.
leucoplaste)
leucoplast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leucoplást (bandă adezivă)
(le-u-co-plast) s. n.,
pl. leucoplásteleucoplast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEUCOPLÁST, leucoplaste, s. n. Fâșie de pânză acoperită cu o substanță adezivă, folosită la fixarea pe piele a pansamentelor. [
Pr.:
le-u-. —
Pl. și:
leucoplasturi] – Din
germ. Leukoplast, fr. leucoplaste.